Ca pentru un prim post, voi incepe cu ceva ce-mi acapara gandurile zilele trecute- mastile.

Toata lumea poarta cate o masca. Nimic neobisnuit in societatea contemporana. Oamenii au ajuns sa fie atat de rai, incat te temi pentru propriile-ti ganduri, propria integritate morala, ba chiar propriile-ti sentimente- la urma urmei suntem fiinte care simt si care socializeaza, nu barbari.

Asa sunt si eu, o masca. La fel esti si tu, chiar daca nu vrei s-o accepti. Azi dimineata m-am trezit purtand o masca destul de colorata- eram plina de voie buna, dornica de noi experiente, placuta ca si companie. Dar, daca in urmatoarele minute cineva ar incerca sa ma raneasca, masca mea s-ar sparge. Probabil urmatorul pas ar fi acela de a-mi arata fata, dar nu, sunt atat de multe masti pe fetele noastre, incat ajungem sa ne pierdem in ele.

Probabil oricine si-ar pune intrebarea esentiala: cine esti? Sunt eu, dar pot fi si tu, pot fi oricine. Probabil ca teama de a fi raniti ne-a facut sa ne ascundem in spatele unor ziduri impenetrabile. De ce n-as face si eu asta? Sunt om, doar.